II. Vegetaţia

Vegetaţia spontană, de tip natural şi semi-natural, este mai bine reprezentată în spaţial periurban, dar şi aici ea se caracterizează printr-o foarte puternică influenţă antorpo-zoogenă. În perimetrul urban domină numeric asociaţiile de tip ruderal şi segetal, cu o dinamică accelerată de natură şi intensitatea intervenţiei umane. Vegetaţia lemnoasă: Pădurile cu excepţia Făgetului - sunt reprezentate de fragmente cantonate în treimea superioară a versanţilor şi au derivat din goruneto-stejărete (Quercetum robori-petraeae)

În afară de numeroasele funcţii generale ale fitocenozelor forestiere, pădurile din jurul aglomerărilor urbane prezintă şi un mare interes social, întrucât joacă un rol deosebit sub aspect recreativ, decorativ şi sanitar. Pentru a îndeplini însă toate aceste funcţii în mod plenar, structura biocenotică şi integritatea masivelor forestiere trebuiesc menţinute la un nivel cât mai ridicat de naturalitate. Din păcate, pădurile situate în apropierea aşezărilor omeneşti sunt printre cele mai afectate de presiunea antropică, în special a extinderii haotice a oraşului.

Puternica fragmentare în tipuri de mică extindere datorită apariţiei construcţiilor anexe rezidenţiale conduce şi la scăderea biodiversităţii, atât sub influenţa suprafeţei cât şi a diminuării mediului forestier de “interior” în detrimental habitatului de lizieră. Distribuţia spaţială a “petelor” de pădure este un alt factor important care influenţează nivelul fitodiversităţii, datorită capacităţii de dispersie limitată a seminţelor, sporilor. În contextual peisajelor culturale, unde izolarea excesivă a trupurilor de pădure împiedică realizarea unui flux de material generic între acestea, principiile moderne de gestionare ecologică a biodiversităţii impun crearea unei reţele de coridoare forestiere.

Mediul natural din zona studiată asigură condiţii foarte favoravile pentru cultivarea speciilor pomicole seminţoase:măr şi păr; condiţii favorabile pentru cultura speciilor sâmburoase: cireş, vişin şi prun. Speciile de arbuşti fructiferi: coacăz negru, coacăz roşu, agriş, zmeur găsesc condiţii favorabile de cultură în zona studiată.

Datorită condiţiilor de climă şi sol favorabile acestor culturi pomicole, în zona periurbană şi urbană a Clujului au apărut pe timpul perioadei comuniste minibaze pomicole de importanţă naţională precum: minibazinul pomicol din sud-estul Clujului - Dealul Soporului, Dealul Feleacului şi Dealurile Gheorgheniului; minibazinul pomicol Baciu situate pe dealurile din stânga şi din dreapta râului Nadăş, minibazinul pomicol din nordul oraşului Cluj: fermele Steluţa, Dealul Morii şi Someşeni. În ultimii zeci de ani activitatea agricolă a acestor sectoare a scăzut considerabil, unul dintre motive fiind reîmproprietărirea şi reîmpărţirea terenului , care au dus la parcelarea bazelor pomicole pe unele porţiuni şi, astfel, apariţia unor construcţii în mijlocul livezilor, ce pot degrada prin specificul lor buna funcţionare a ciclurilor biotice. Numărul caselor construite pe aceste terenuri retrocedate este în creştere.